arătați alt cuvânt
Cuvântul "temper". Dictionar englez roman
-
temper
uk[ˈtem.pər] us[ˈtem.pəʳ]
- substantiv
- dispoziție, caracter; quick (or short ) temper irascibilitate, fierbinte
- starea de spirit; to be in a good (bad ) temper să fie într-o dispoziție bună (proastă).
- reținere, autocontrol; to put smb. out of temper scoate pe cineva afară de la tine însuți; to keep (or to control ) one's temper deține-te pe tine însuți; to lose one's temper a pierde cumpatul; to recover (or to regain ) one's temper calmează-te, preia controlul
- iritabilitate;
irascibilitate; to show temper manifestă iritare; to get into a temper a se infuria - chimie — compoziţie
- metalurgie — continutul de carbon;
temperament
- verb
- regla, moderează, atenuează
- faceți un amestec
- muzică — temperament
- metalurgie — da drumul la; întări (e) (adică. în sens figurat ); tempered in battle temperat în luptă
- substantiv