arătați alt cuvânt

Cuvântul "rattle". Dictionar englez roman

în afara TOP 3000 cuvinte
       
  1. rattle uk[ˈræt.əl] us[ˈræt̬.əl]
    1. substantiv
      1. trosnet, vuiet;
        zdrăngănit;
        bate
      2. vorbărie zgomotoasă, distracție, forfotă
      3. zornăitură pentru copii
      4. clichet (paznic de noapte etc.)
      5. trăncăneală
      6. colocvial — clichet, vorbăreț, leneș
      7. respirație șuierătoare; death rattle zdrăngănirea morţii
    2. verb
      1. trosnet, bubuit;
        zdrănitoare (vase, chei etc.);
        trăncăneală;
        bate tare
      2. a se mișca, grăbi sau cădea cu un accident (comp. rattle down , rattle over , rattle along , rattle past ); the train rattled past trenul a bubuit pe lângă
      3. vorbește repede, cu voce tare;
        a discuta (obișnuit rattle on , rattle away , rattle along );
        a tambur (lecție, discurs, poezie, piesă muzicală;
        com. rattle out , rattle away , rattle over , rattle off )
      4. colocvial — stânjeni, emoționează, înspăimânta; to get rattled pierde calmul, devine nervos
      5. vânătoare — alunga, conduce (o vulpe etc.)
închideți

Cuvinte similare ca pronunție

Căutare articol de dicționar

împărtășește

pronunția cuvintelor englezești