arătați alt cuvânt
Cuvântul "habit". Dictionar englez roman
-
habit
uk/us[ˈhæb.ɪt] — substantiv
- obicei, obicei;
personalizat; by (or from ) force of habit din obișnuință;
din obișnuință; to be in the habit of doing smth. au obiceiul de a avea ceva. do; to break off (to fall into ) a habit renunta (invata) un obicei; to break a person of a habit înțărca pe cineva de la unii obiceiuri - constituție, fizică; a man of corpulent habit persoană corpuloasă, grasă
- caracteristică, proprietate;
caracteristică; habit of mind mentalitate - biologie — natura creșterii, dezvoltării;
obicei; a plant of trailing habit plantă târâtoare
- obicei, obicei;
-
habit
uk/us[ˈhæb.ɪt]
- substantiv
- expresie de carte — halat, ținută
- costum de călărie
- verb, expresie de carte — imbraca, imbraca
- substantiv