arătați alt cuvânt
Cuvântul "dog". Dictionar englez roman
-
dog
uk[dɒɡ] us[dɑːɡ]
- substantiv
- câine câine; Greater (lesser ) Dog constelația Canis Major
- masculin;
mascul lup, vulpe (m. dog-wolf , dog-fox ) - colocvial — tip (tradus după context); gay (or jolly ) dog tip vesel; lucky dog om norocos; lazy dog persoană leneșă; dirty dog gunoier; "
porc" - colocvial — câini
- = dogfish
- = andiron
- tehnică; tehnologie — câine;
extractor de unghii;
Stop - nautic; nautic — câine; a dog's life viata cainelui; let sleeping dogs lie nu atingeți probleme neplăcute în mod inutil;
nu atingeți celebru în timp ce dormiți liniștit; there is life in the old dog yet există încă viață în bătrânul câine; dogs of war ororile războiului, sateliții războiului; a dog's age perioadă lungă de timp; a dead dog o persoană sau un lucru, bun de nimic, -th; to go to the dogs pieri;
Devino falit;
du-te dracu; to help a lame dog over a stile ajuta pe cineva. în necaz; every dog has his day fiecare câine are ziua lui; hot dog ! American, folosit în SUA exclamație de aprobare; spotty dog câine pete; to put on dog colocvial pune pe aer;
se comporta arogant; to throw to the dogs aruncați ca fără valoare; dog on it ! un blestem!;
La naiba!; top dog a> câinele care a câștigat lupta; b> stăpân pe situație;
partea dominantă sau câștigătoare; under dog a> un câine învins într-o luptă; b> partea supusă sau învinsă; c> o persoană care are ghinion în viață, un învins
- verb
- urmați pe călcâie, urmați (în special dog smb.'s footsteps )
- în sens figurat — urmarire; dogged by misfortune urmărit de nenorocire
- momeală
- nautic; nautic — to dog down bătăuş
- substantiv