arata un alt cuvant

Cuvântul "displeasure". Dictionar englez roman

afara TOP 3000 cuvinte
  1. displeasure [dɪsˈpleʒə]
    1. substantiv — nemulțumire, nemulțumire;
      supărare; to incur smb.'s displeasure aduce pe cineva. furie; to take displeasure a se simți ofensat; to be in displeasure with smb. fi cu cineva din favoare
    2. verb — enerva, enerva

Căutați o intrare din dicționar

acțiune