arata un alt cuvant

Cuvântul "despair". Dictionar englez roman

  1. despair [dɪsˈpɛ:ə]
    1. substantiv
      1. disperare;
        deznădejde; to fall into despair cădea în disperare; out of despair din disperare
      2. disperare; he is the despair of his mother îi provoacă mamei numai durere
    2. verb — disperare, pierde speranțaof ); his life is despaired of starea lui este fără speranță (despre pacient)

Căutați o intrare din dicționar

acțiune