Cuvântul "contempt". Dictionar englez roman

în afara TOP 3000 cuvinte

contempt
uk/us[k ə nˈt e m p t] — substantiv
1. dispreț (for contempt la); to fall into contempt stârnește disprețul; to have (or to hold ) in contempt dispreţui
2. legal, legal — lipsa de respect (la putere etc.); contempt of court contempt of court, contempt of court; in contempt of în ciuda, în ciuda

închideți