Cuvântul "bent". Dictionar englez roman

bend + bent + bent (verb neregulat)

bent
uk/us[b e n t]
1. substantiv
  1. înclinare, înclinare; to follow one's bent urmează-ți dorința, gusturile; to the top of one's bent la voie, la placere
  2. rar — îndoi;
    coastă de deal
  3. constructie, constructie — îndoit
2. adjectiv
  1. curbat; bent lever braț manivelă
  2. colocvial — dezonorant
bent
uk/us[b e n t] — substantiv
1. botanică — câmp îndoit (de ex. bent grass )
2. luncă, câmp; to flee (or to go , to take ) to the bent fugi (scăpare de pericol, creditori)
bent uk/us[b e n t] participiu trecut și trecut
din bend 2

închideți