Calul bălan. Agatha Christie - traducere paralelă
Învățarea limba engleză cu textul din carte în paralel "Calul bălan".
Metoda repetițiilor distanțate pentru completarea vocabularului cuvintelor engleze. Dicționar încorporat.
Total 4 carte şi 108 de video educativ în acces liber.
pagină 2 din 3 ←anterior următorul→ ...
I was writing a book on certain aspects of Mogul
architecture, but for that purpose I could have lived in Hampstead
or Bloomsbury or Streatham or Chelsea and it would have been all
the same to me.
Scriam o carte despre anumite aspecte ale arhitecturii mongole, dar pentru asta aş fi putut locui tot atât de bine în Hampstead sau Bloomsbury sau Streatham – pentru mine ar fi fost acelaşi lucru.
I was oblivious of my surroundings except for the
tools of my trade, and the neighbourhood in which I lived was
completely indifferent to me; I existed in a world of my own.
Cu excepţia uneltelor meseriei mele, eram neatent la tot ce mă înconjura, iar împrejurimile îmi erau total indiferente.
Existam într-o lume a mea, proprie.
Existam într-o lume a mea, proprie.
On this particular evening, however, I had suffered from one of
those sudden revulsions that all writers know.
Totuşi, în această seară anume, suferisem una dintre acele bruşte şi totale schimbări de sentimente pe care le cunosc toţi scriitorii.
Mogul architecture, Mogul emperors, the Mogul way of life - and all
the fascinating problems it raised, became suddenly as dust and
ashes.
Arhitectura mongolă, împăraţii mongoli, modul de viaţă mongol şi toate problemele fascinante izvorâte din el îşi pierdură brusc interesul.
What did they matter?
Ce mai contau?
Why did I want to write about them?
De ce vroiam să scriu despre ele?
I flicked back various pages, rereading what I had written.
Am frunzărit înapoi câteva pagini, recitind ceea ce scrisesem.
It all
seemed to me uniformly bad - poorly written and singularly devoid
of interest.
Totul îmi părea egal de anost – prost scris şi deosebit de lipsit de interes..
Whoever had said
Indiferent cine spusese
"History is bunk" (Henry Ford?) had
been absolutely right.
"Istoria e o vorbărie goală" (Henry Ford?) avusese dreptate.
I pushed back my manuscript with loathing, got up and looked at
my watch.
Am împins cu dezgust manuscrisul, m-am ridicat şi ra-am uitat la ceas.
The time was close on eleven p.m. I tried to remember if I
had had dinner.
Era aproape unsprezece noaptea.
Am încercat să-mi aduc aminte dacă mâncasem...
Am încercat să-mi aduc aminte dacă mâncasem...
From my inner sensations I thought not.
După senzaţiile mele interne se părea că nu.
Lunch,
yes, at the Athenaeum.
Prânzul, da, la Athenaeum.
That was a long time ago.
Asta a fost de mult.
I went and looked into the refrigerator.
M-am dus şi m-am uitat în frigider.
There was a small remnant
of desiccated tongue.
Mai era o rămăşiţă de limbă uscată.
I looked at it without favor.
M-am uitat la ea fără nici o plăcere.
So it was that I
wandered out into the King's Road, and eventually turned into an
Espresso coffee bar with the name Luigi written in red neon light
across its window, and was now contemplating a bacon and
banana sandwich while I reflected on the sinister implications of
present-day noises and their atmospheric effects.
Aşa se face că am luat-o agale pe King’s Road, şi, la un moment dat, am intrat într-un Espresso Caffe Bar cu numele de Luigi scris de-a curmezişul ferestrei cu litere roşii de neon, iar acum contemplam un sandviş cu şuncă şi banană, în timp ce reflectam la sinistrele implicaţii ale zgomotelor prezentului şi la efectele lor perturbatoare.
All of them, I thought, had something in common with my early
memories of pantomime.
Toate, mă gândeam eu, aveau ceva în comun cu primele mele amintiri despre pantomimă.
Davy Jones arriving from his locker in
clouds of smoke!
Davy Jones tocmai ieşit din dulăpiorul lui în nori de fum!
Trapdoors and windows that exuded the infernal
powers of evil, challenging and defying a Good Fairy Diamond, or
some such name, who in turn waved an inadequate-looking wand
and recited hopeful platitudes as to the ultimate triumph of good in
a flat voice, thus prefacing the inevitable "song of the moment"
which never had anything to do with the story of that particular
pantomime.
Uşi şi ferestre capcană care lăsau să transpire infernala putere a răului, provocând şi sfidând o Zână Bună Diamant, sau un nume în genul ăsta, care în schimb flutura o baghetă cu aspect impropriu şi recita cu optimism şi cu o voce plată platitudini privitoare la triumful final al binelui, prefaţând astfel inevitabilul "cântec al momentului" care nu avea niciodată vreo legătură cu tema respectivei pantomime.
Pentru a vizualiza textul paralel complet autentificați-vă sau înregistrați-vă